Pheonix cultural

http://www.viata-libera.ro/articol-Un_mic_Pheonix_cultural_2.html

Semnal de la românii din Odesa

Un mic Pheonix cultural

Autor:Victor Cilincă

Comentarii: 1

28 martie 2011

„Valea lui Traian” reapare la Tatarbunar, după şapte ani! * Limba română, tipărită din nou! *
„Regiunea Odesa ar putea primi de la Uniunea Europeană 40 milioane de euro” – spicuim o ştire neutră din deschiderea unei noi… vechi publicaţii româneşti din raionul Tatarbunar.
Alături, o notă scrisă In memoriam, pentru ziua de naştere a poetului Grigore Vieru, din 14 februarie şi o poezie a sa… Căci publicaţia pe care o ţin acum cu emoţie în mână,  „Valul lui Traian”, numărul 14, pe februarie 2001, a făcut mult drum pe jos până la mine, peste graniţă!
O am chiar de la ziaristul Vadim Bacinschi (FOTO), redactor-şef al publicaţiei, deja cunoscut cititorilor noştri prin cărţile sale lansate la Galaţi! Ei, e doar o foaie, ar spune un român „de dincoace”, obişnuit cu multe-multe pagini, stil vehement şi policromie.
Dar într-o ţară în care limba română este în genunchi şi mai rezistă doar sub pseudonimul de „limbă moldovenească”, acest petic de hârtie, un A3 tipărit şi el cu mari eforturi şi probabil riscuri, înseamnă extrem de mult! Şi, acum, un nou început, căci, iată, această serie nouă, lunară!, face ca numărul 14 să vină după vreo şapte ani de tăcere!
Buletin informativ al Asociaţiei naţional-culturale a românilor din raionul Tatarbunar, regiunea Odesa, Ucraina, publicaţia are un moto sugestiv pe frontispiciu: „Să ne refacem ca neam sub legile adevărului şi iubirii”. Interesant şi articolul despre timpul petrecut de Eminescu în sanatoriul de la Kuialnik, cu recomandarea consulului rus de la Iaşi; căruia poetul îi mulţumeşte, într-o scrisoare publicată acum în foaie.
„Valul lui Traian” publică şi o notă întru comemorarea unui an de la dispariţia unui român de marcă, profesorul Valeriu Cojocaru, despre care trebuie să amintim cercetarea arheologică pe care a întreprins-o cu şcolarii tocmai pe…
Valul lui Traian; în Ucraina, cercetările mergând se pare mult mai departe decât pe la noi… Fostul director al Muzeului din Reni, scriitor, om de duh şi cu suflet românesc curat, omul pe care l-am vizitat acasă, în Satul Nou, raionul Ismail,  ne-a vizitat Galaţiul de multe ori. Şi, este adevărat, „a fost un om de viaţă, neprefăcut, cu inima deschisă”!
Preşedintele asociaţiei, Nicolae Moşu, pe care am avut ocazia să-l cunosc la Ismail, este un român adevărat, din oraşul Tatarbunar, unde un monument din cel de-Al Doilea Război Mondial este încă închinat eroilor sovietici  care au luptat împotriva… cotropitorului român!
Nicolae Moşu semnează şi editorialul, „Anul care a trecut” – o dare de seamă asupra activităţii culturale, deci pentru supravieţuirea neamului, în anul  trecut, prin asociaţie. Care a adus Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, ansamblul popular Dor Basarabean din Erdec Burnu, raionul Ismail, a primit reprezentanţi ai Asociaţiei ASTRA Iaşi-Braşov.
„Ne-am dat concursul”, spune preşedintele asociaţiei, pentru ca profesori de la şcoala din Borisăuca să ajungă la specializare la Universitatea „Dunărea de Jos”, mai mulţi copii în tabără la Sulina şi la Ştefan Vodă, în Republica Moldova. „Vreau să îndemn asociaţia noastră să apeleze mai îndrăzneţ la cultura, tradiţiile neamului”, scrie Nicolae Moşu.

COLINDA

Revista de literatura si folclor. Nr.3 1999(serie noua)

Galati

                                            Din toponimia basarabeana

Studiind Basarabia veche, mai ales malul Dunării, de la Reni şi până la Mare, am cules un material onomastic foarte interesant. Toponimia basarabeană se clasifică astfel: 1. Străveche; 2. Medievală (moldovenească şi turco-tătară); 3. Legată cu războaiele ruso-turce şi cu perioada dominării tarismului în Basarabia; 4. Cea nouă, lăsată de puterea sovietică. Ca să le descifrăm pe toate, cred că avem nevoie de o carte întreagă. Ca cititorul să înţeleagă mai bine despre ce este vorba, am să încerc pentru fiecare perioadă (clasificaţie) sâ dau câte 2-3 exemple.

  Denumiri din perioada străveche:

lalpug (Ialpuful) - Denumirea celui mai mare şi frumos lac basarabean, provine de la numele străvechiului oraş (cetate?), care se afla în preajmele actualului orăşel Bolgrad. Este menţionat de Pliniu cel Bătrân la începutul erei noastre, mult mai târziu de D.Cantemir şi C.Stamati. Cel din urmă ne mai indică că tot aici a exisat şi oraşul dacic Tint (Tanata), în perioada Romana-Paloda.

Ani la rând am cercetat ambele maluri ale fostului mare fluviu Ialpug(f) la intrarea lui în lac dar, cu mare părere de rău, urmele unui străvechi oraş nu le-am găsit încă. Cu toate că aşezări geto-daco-romane avem la fiecare km pe ambele maluri.

Valul lui Traian - Avem în raionul Renilor două valuri de pământ, care s-au păstrat lângă satul Cartal (valul leagă malurile lacurilor Cahul şi Cartal pe o distanţâ de 7 km) şi lângă Satu-Nou (acesta a fost distras in timpul inundaţiilor din anii 1970-1971 care, la rândul lui, lega malul lacului Cartal cu cel al Cugurluiului. Ambele valuri, din punct de vedere arheologic, slujeau celor două aşezări şi posturi de pază, care se află şi se etudiază aici. In incinta monumentelor arheologice de la Cartal şi Satu-Nou au fost descoperite inscripţii latine pe plăci de marmură, monede şi ceramică din perioada greacă şi romană, înhumaţii cu incinerare şi fără etc.

   Denumiri medievale moldoveneşti:

Reni - Oraş şi centru raional din actuala regiune Odesa. Denumirea provine din perioada medievală, când "renie", în limba noastră însemna mal mlăştinos cu nisip, ori "reni" - mal abrupt al fluviului cu pietriş în coastă. Toate au la bază latinescul "arena" (nisip). Descifrarea acestui toponim o găsim la savanţii Porucic, Iordan, Giurescu ş.a. Mulţi dintre savanţii ruşi şi ucrainieni (Sviniin, Covali ş.a.) l-au considerat de origine slavă, cu semnificaţia de "chei", "port", nedorind să ia în seamă că românescul "nisip" într-adevăr provine de la rusescul "nasâpati" - a turna. Mate­rial arheologic în jurul oraşului şi în malul abrupt cu pietriş la coastă avem din abundenţă, începând cu cele mai străvechi timpuri şi până azi.

Vecheta (Vicheta, poporaţiile venite aici după 1944 îi mai zic şi Vetica) - Denumirea unui canal care leagă Dunărea cu lacul Cahul, nu departe de Reni.

Repida - Alt canal, leagă Dunărea cu lacul Cugurlui, lângă Ismail.

     Denumiri medievale turco-tătare:

70 la sută din denumirile medievale ale satelor şi târguşoarelor basarabene sunt de provenienţă turco-tătară. Este cunoscut faptul că tătaro-mongolii ajung pe pământurile noastre la 1241 şi şi-au păstrat dominaţia până la 1502 (după A. Gonţa). Cele mai mari lacuri, cum ar fi Hadjibei, lângă Odesa, Catlabuga şi Sasac, în Basarabia, sunt botezate în cinstea marilor conducători de oşti ai tătaro-mongolilor. La fel, foarte multe sate poartă numele de mai mari sau mai mici conducători militari, cum ar fi Hadji-Abdul (satul Cuza-Vodă, raionul Vulcăneşti) sau Gasan-Aspaga (satul Camâsovca, raionul Ismail).

De numele cazacilor (cred că zaporojeni, de la Praguri), care de multe ori veneau în ajutorul moldovenilor şi invers, este legat de un hidronim, "gârla cazaculu”. Se, află în zona renumitei treceri peste Dunăre (Satu-Nou - Isaccea). Cunoaştem din istoria rusească, că anume cazacii au arătat armatei ţarului Nicolai I această trecere la 1828, când ducea război cu turcii, pentru independenţa Greciei.

Mănăstirea - Locul se află, la 6 km sud de Satu-Nou, chiar acolo unde este şi aşezarea geto-daco-romană. Din ucazul lui Nicolai I, în cinstea zilei de 27 mai 1828, ziua Sf. Mucenic Terapontie (în această zi, ruşii au trecut Dunărea), până la 1839, a fost construită o frumoasă mănăstire, din cheltuiala ţarului, cu biserica Sf. Terapontie. La 1909, stareţul Teodosie Ursu a mai construit o biserică, "Acoperământul Maicii Domnului". Până la 1934 a fost de călugări, iar de atunci şi până în 1947, când au demolat-o bolşevicii - de maici.

Din toponimiile sovietice fac parte toate denumirile satelor din Basarabia ucrainiană care, după 1947, au fost pur şi simplu traduse in ruseşte ori ucrainiană, altele au fost scimbate cu totul. O parte a fost tradusă adevărat (Novoselscoe - Satu-Nou; Orlovca - Cartal, tăt. "vultur"), alta incorect (Plavni - Barta, tăt. "barta"-cuşmă, vârf de deal, iar rus. "plavni" - baltă; Nagornoe (pe deal) - Caragaci (copac negru) etc.

In acest caz, avem de-a face cu fenomenul medi­eval, când denumirile sunt tătăreşti iar populaţia e moldovenească, azi ele sunt ruso-ucrainiene, cu populaţie basarabeană (moldoveni, bulgari, găgăuţi etc.). Asta mi-a fost şi scopul - pe scurt să povestesc cititorului gălăţean despre situaţia toponimiei din partea de sud a regiunii Odesa, unde orişice locuşor este legat de istoria; multimilenară a rădăcinilor neamului românesc.

VALERICĂ COJOCARU

directorul Centrului de Turism şi Etnografie al Tineretului Studios - arheolog, etnograf – Reni.

Publicam dupa manuscris un articol de Valeriu Cojocaru dedicat invatatorului Ion Mihailescu si puskinistului Gheorghe Bogaci. Manuscrisul l-a pus la dispozitie doamna Valentina Cojocaru, sotia lui Valeriu.

                Despre Puskin si “Tiganii” lui.

Ca un barbat care a iubit si iubeste viata strig in gura mare: Bietul Puskin, n-a avut nicio legatura cu Zemfira!”

Eroarea incepe in 1908, cand Zamfir C. Ralli – Arbore publica in revista “Minuvsie gody” (Anii trecuti), sub denumirea “Din amintirile familiale despre A. S. Puskin”, unde din vorbele matusii, povesteste cititorilor cum Puskin impreună cu tatal sau Constantin Ralli – Arbore ar fi plecat in satucul Dolna. Aici, in padure, au dat de o satra de tigani unde o intalneste pe frumoasa Zemfira, cu care petrece cateva saptamani, pana zana il lasa pe marele poet singur in satra bulibasului – tata.

In urma acestei publicari intr-o revista “de boulevard”, puskinistii taristi si apoi sovietici, de aproape 100 de ani sustin ca poemul a fost scris dupa acest enigmatic roman de dragoste mai sus descris. Multi chiar sunt convinsi ca poetul scria din pura natura, ca multe din evenimentele descrise in poem le traise personal (V.Tymcisin Puskin v Moldavii Kisinev 1979 p.59).

In 1991, culegand cu elevii denumirile din jurul satului pentru muzeul scolar, am intocmit o lista vasta (Satu-Nou e cel mai bogat in microtoponimie din toata zona de sud a Basarabiei) in care figura si “Movila Tigancii”. Cu ajutorul unuia dintre cei mai carturari, Ion Ion Mihailescu am definit-o in felul urmator: "Movila Tigancii" se afla la trei km N de sat, este un monument istoric ca si "Ceausu". Probabil in timpurile vechi, cand plaiurile noastre erau cutreerate de satrele de romi, ar fi murit o femee care ar fi fost inmormantata in acest gorgan, fapt care i-a indrumat pe bastinasi sa-i dea acest nume.

Regret, dar atunci nu cunosteam poemul care dupa programul scolii il invatasem prin clasa 8-a. Cand cativa ani mai tarziu, intamplator, am dat cu ochii de poem si dupa ce l-am citit am ramas uimit. De la bun inceput toate actiunile in poem se petrec exact pe acest mic spatiu basarabean, unde se afla movila in cauza.

Nu gasim niciun pasaj cu imprejurimile Chisinaului si nici cu codrul satului Dolna (care in perioada bolsevica a si purtat numele Puskino). De la bun inceput gasim satra pe malul lacului Cahul (movila noastra se afla la 10km Vest de lac).

Malul lacului Cahul se mai intalneste inca de cateva ori. In conversatia dintre batranul tigan si Aleco se vorbeste despre surghiunitul poet roman Ovidiu adus in povestea mosului tot la malul Dunarii. Tot din gura batranului aflam si de cetatea Ismail cand spune: "Demult, demult  cand moscalul/Inca Dunarea nu o ameninta..." Chiar cuvantul movila (gorgan) il intalnim de cinci ori.

Langa movila, Zemfira cu confratele ei amant, isi gasesc moartea.

Gresea si colegul de banca de la Gimnaziul din Bolgrad si Universitatea din Iasi a lui Ion I. Mihailescu, cunoscutul paleograf si puskinist Gheorghe Bogaci, care socotea ca poemul este legat de Movila Tiganului din fostul raion Rascani al Moldovei [Gh. Bogaci. In lumea cuvintelor. Ch.1982, p.110-111].

In sfarsit, Zemfira in acest poem apare ca o eroina de importanta secundara, cand de fapt este cunoscut ca marele poet rus cu sange arab, daca iubea o femeie, atunci ei si ii scria (grafinya Vorontova, Calipso, Ana Kern etc..)