http://www.academician.ro/wiki/205921/Bugeac/1
Bugeac
Teritoriul actualului Bugeac (12.400 km pătraţi) a făcut parte din vechiul regat Dacic al lui Burebista; partea sa sudică a fost adusă temporar sub stapânire romană. După ce a trecut în sec. IX-XII prin mai multe stăpâniri, fiind spaţiu predilect de aşezare a migratorilor (turanici), genovezii încep să construiască mai multe cetăţi pe litoralul Marii Negre, dar şi pe braţul Chilia din Delta Dunării. Cetăţile Obluciţa, Chilia şi Cetatea Albă au fost toate ori construite ori extinse de genovezi. În prima parte a secolului al XIV-lea, acest teritoriu intră în stăpânirea lui Basarab I, unificatorul Ţării Româneşti, care pe atunci se numea Basarabia. Ulterior, Moldova preia aceste cetăţi, mai ales sub domnia lui Alexandru cel bun (1399-1432) şi păstrază pentru această regiune moştenită de la Basarabi, numele de Basarabia. În 1484, Moldova lui Ştefan cel Mare este nevoită să renunţe la cetăţile de la Marea Neagră şi de la Dunăre în favoarea Imperiului Otoman, care denumeşte regiunea Bucak (citeşte : Bugeac), însemnând în turceşte : "Ţinut de frontieră".
De la 1484 şi până la 1812, Bugeacul, care după 1538 va include şi cetatea Tighina, face parte din paşalâcul (provincie) turcesc de la Silistra. Tătarii aşezaţi aici devin populaţia majoritară. Regiunea este cedată ruşilor după Pacea de la Bucureşti din 1812, împreună cu Moldova de la est de Prut. Autorităţile imperiale ruseşti au alungat populaţia tătară şi o parte din cea moldoveană spre Dobrogea, invitând în schimb din Dobrogea Bulgari şi Găgăuzi ortodocşi, iar din alte ţări germani, Ruşi şi Ucraineni să le ia locul. Scurta stăpânire moldovenească, lunga ocupaţie turcească apoi rusească, precum şi procesul de colonizare de după 1812, explică populaţia eterogenă a regiunii.
Între 1856 şi 1878, o bună parte a Bugeacului, ca parte a judeţelor Cahul, Bolgrad şi Ismail, au intrat sub stăpânirea Moldovei, respectiv a României după 1859.
În 1918 teritoriul trece în componenţa României, iar în 1940 este anexat de Uniunea Sovietică, care îl atribuie RSS Ucrainene. Conform unei înţelegeri între Hitler şi Stalin, populaţia germană emigrează în al 3-lea Reich. În locul acesteia este colonizată populaţie ucraineană şi rusă. Astfel, ucrainenii reuşesc să-i devanseze numeric pe români. Iniţial, la data de 7 august 1940, Bugeacul a fost constituit într-o regiune administrativă a RSS Ucrainene : Regiunea Izmail, dar la data de 15 februarie 1954, a fost anexat Regiunii Odesa.
Între 1941 şi 1944 teritoriul reintră în componenţa României, dar în 1944 este reocupat de trupele sovietice. Tratatul de pace din 1947 confirmă stăpînirea sovietică asupra Basarabiei, inclusiv a Bugeacului.
În 1991, ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice, Bugeacul devine parte a Ucrainei.
