Ion I. Mihailescu

Ion Mihailescu, fiul lui Ion si Elena, s-a nascut la 1 septembrie 1914 intr-o familie de tarani romani basarabeni din Satu-Nou, judetul Ismail.
Familia era destul de numeroasa, avand 10 copii. De mic copil Ion s-a dovedit a fi un om capabil si dornic de carte. Ignorand greutatile materiale, parintii au hotarit sa-l sustina si sa-l trimita la scoala. Dupa terminarea scolii primare din sat, pleaca in orasul Bolgrad unde invata la liceul de baieti “Liceul romanesc Carol al II-lea". In perioada interbelica in Romania invatamantul din gimnaziu (liceu) erau separate pentru fete si baieti.

In aceasta perioada, invatamantul in Basarabia era in limba romana. Este bine cunoscut ca dupa unirea Basarabiei cu Romania invatamantul din Basarabia avea mari dificultati din cauza lipsei de cadre didactice nationale.Rusificarea masiva a Basarabiei de catre Rusia tarista a pus multe probleme invatamantului in limba romana. Dupa unire, o buna parte a profesorilor din licee erau veniti din Romania, inclusiv in liceul de baieti din Bolgrad. Elevii din liceu invatau cantece nationale, obiceiurile populare, istoria neamului roman. Predarea si calitatea invatamantului in liceu erau la un nivel calitativ inalt si cu profesori exigenti. Si astazi inca se mai vorbeste in Basarabia de calitatea si superioritatea invatamantului romanesc din perioada interbelica fata de cel sovietic. Este cunoscut ca gradul de analfabetism in URSS in perioada interbelica era mult mai mare decat in Basarabia. Sa nu ne mai aminteasca rusii ca ei ne-au invatat carte pe noi basarabenii. Disciplina din liceu si staruinta elevilor pentru materiile predate caracterizau liceul din Bolgrad. Ion, ca si alti elevi din liceu, era cazat in internat. Dupa absolvirea liceului din Bolgrad, viitorul profesor Ion Mihailescu ajunge in Bucovina, in orasul Campulung Moldovenesc, pentru a-si continua studiile. Frumusetea Bucovinei si a orasului unde a invatat la marcat pentru toata viata, iar mai tarziu isi va reaminti cu nostalgie acele locuri. Pleaca apoi la Balti unde a absolvit facultatea de limba franceza. I se implineste un vis si devine profesor de limba franceza la scoala. Primii ani dupa facultate lucreaza in R. Moldova. Se casatoreste cu profesoara de limba rusa Maria Filipovna, iar din aceasta casatorie se nasc trei copii – Nicolaie, viitor medic de familie, Larisa – tehnolog in industria alimentara si Anelia – profesoara de limba franceza. In 1960, dorul de meleagurile natale il aduc din nou in satul sau de bastina, Satu-Nou. In scoala din Satu-Nou preda limba franceza si o face cu multa daruire si pasiune. Cunostintele temeinice, eruditia si cunoasterea deosebita a limbii franceze, l-au scos in evidenta si l-au plasat printre intelectualii de marca a satului.Cunoasterea ireprosabila a limbii franceze i-a permis in scurt timp sa depisteze o serie de erori admise in manualele de franceza de clasa 5-10. Pus fata-n fata cu aceste probleme Ion Mihailescu face un lucru colosal si scoate in evidenta toate greselile admise in manualele de limba franceza sub redactia autorilor A. G. Iurasi si C. I. Groisman. Analiza, observatiile si corectarile de rigoare asupra acestor manuale ajung in scurt timp in Chisinau, la autorii respectivi. Dupa un an, la inceputul anului scolar, toate manualele corectate au fost retiparite. Un lucru extraordinar ce a putut sa se intample! Un profesor de la tara, datorita competentei si pregatirei profesionale de exceptie, a reusit ce altii n-au stiut sa rezolve.Ion Mihailescu isi iubea mult scolarii si tot ce facea pentru ei. Avea o minte enciclopedica si putea cu usurinta sa treaca de la un subiect la altul si ascultai cu un deosebit interes. Cunostintele in geografie, istorie si arheologie erau o slabiciune a profesorului Ivan Ivanovici, asa cum i se adresau elevii in scoala. Cu amuzament imi amintesc de siretlicurile noastre de elevi la lectiile profesorului.Foarte curand, elevii din scoala au inceput sa exploateze aceste calitati importante de intelectual desavarsit in interesul lor. Unii dintre elevii lui, cand stateau prost cu lectia predata, pentru a-i atrage atentia profesorului si pentru a nu fi ascultati la ora de curs, ii adresau intrebari din geografie sau istorie, despre OZN-uri sau alte subiecte, şi cel mai des reuseau – profesorul nu rezista tentatiei de a le da raspunsurile cuvenite. Pe langa faptul ca raspunsurile erau foarte interesante, elevii care nu erau pregatiti isi atingeau scopul: scurtau timpul lectiei si nu mai erau ascultati la limba franceza.Scopul suprem al dascalului Ion Mihailescu a fost nobil si constant de-a transmite elevilor toate cunostintele si experienta de viata. Isi iubea tinutul natal extraordinar de mult! Aceasta tema draga sufletului sau l-a apropiat foarte mult pe Valeriu Cojocaru de domnul profesor. Ca dovada de recunostinta profunda fata de Ion Mihailescu, Valeriu i-a dedicat una din lucrarile sale stiintifice (poate mai sunt si altele?) domnului profesor Ion Mihailescu, legata de tema puskinista. Cum marturiseste fiica domnului profesor, Anelia Mihailescu, adesea era martora la discutiile lor palpitante despre arheologie si istoria tinutului nostru.In 1980 V. Cojocaru impreuna cu grupul sau de cercetare "Istros", alcatuit din scolari, a facut o descoperire a unor obiecte arheologice din perioada culturii neolitice Gumelnita, din a doua jumătate a mileniului V î.Hr. In anul 1988 soseste un grup de arheologi din Odesa pentru a continua expeditia de cercetare in Satu-Nou, raionul Reni. Ion Mihailescu este implicat in aceste cercetari si nu intamplator toti cercetatorii sositi din Odesa s-au cazat la domnul profesor.In urma sapaturilor, ei au descoperit la nord de Satu-Nou pe o arie 15-20 hectare numita Valea Pietrii ramasitele localitatii medievale Roscani.Satul Roscani este cunoscut in istoria medievala ca locul unde s-a dat ultima batalie a domnitorului Moldovei Ioan Voda cel Cumplit la 1574 impotriva armatei turco-tatare. Aici, in Valea Pietrii, au fost gasite lucruri din ceramica, s-a descoperit fundatia unor case din piatra, o chee, monede de argint, cenusa, lemn, oase, datand din sec.XVI.
Iata ce povesteste Anelia, fiica lui Ion Mihailescu:Tata avea o minte enciclopedica. Puteai sa-i pui orice intrebare incepand cu epoca de piatra, perioada romana, toate razboaiele si pana la perioada contemporana iar raspunsul venea fara intarziere. Era un intelectual multilateral dezvoltat, iar scoala, istoria si stiinta nu erau singurele lui pasiuni.Lui tata ii placea foarte mult medicina. Intr-o perioada a vietii fiind timpurile grele, a fost invitat de rudele unei femei grav bolnave. Femeia nascuse al 5-lea copil si intrase intr-o stare foarte grava si care a necesita administrarea unor antibiotice. Interventia prompta a tatei si administrarea antibioticelor i-a salvat viata femeii. Si noi copiii am fost inconjurati cu dragoste si grija parinteasca, am fost ingrijiti in caz de boala cu multa caldura si atentie. O alta pasiune era pescuitul si vanatul si avea prieteni fideli la acest capitol, incepand cu mos Mitea Vulpe, I. Coretchii, A. Seremet s.a. Impletea singur cu indemanare plase de pescuit destul de profesionist pentru a nu fi prins pe picior gresit la 1 august, atunci cand traditional se incepea sezonul de vanat si pescuit. Avea o biblioteca personala foarte bogata, plina cu carti din literatura universala, dictionare si diverse enciclopedii. Citea foarte mult dar ii placea si munca in aer liber. Avea stupi de albini, dar era si un bun gradinar. Recolta ardei dulce (piper), varza, vinete s.a. Facea un vin deosebit, cu miere de albina, de care isi amintesc si acum unii consateni. Ar fi putut trai mai mult, dar la varsta de 75 de ani i-a fost curmata viata tragic, de catre un asasin, la 25 decembrie 1989. Astazi continua altii sa iubeasca acest plai minunat, sa-i cerceteze istoria si obiceiurile asa cum a fost spiritul lui Ion Mihailescu! Autoritatile satului ar trebui sa i-a o hotarare in privinta denumirii unei strazi cu numele marelui carturar Ion Mihailescu din Satu-Nou. Profesorul, dascalul Ion Mihailescu a lasat in urma o pleiada de elevi bine pregatiti deveniti cu timpul intelectuali, a ridicat o stacheta intelectuala si morala la care fiecare om cultivat trebuie sa tinda sa ajunga.

 Anatolii Cocos

2012