Scoala Satului

Despre directorii si profesorii din Satu-Nou

                                             Gheorghiu Mihail(1911-1999)

Gheorghiu Mihail,fiul lui Constantin si Zenovia, s-a nascut in Basarabia la 4 ianuarie 1911 in satul Colibasi, o localitate pe malul Prutului. Impreuna cu parintii, pentru scurt timp, se muta la Reni. Parintii lui Mihai au avut un restaurant in acest orasel,dar n-a fost cea mai buna afacere. De la Reni se muta cu familia la Vulcanesti pentru multi ani. Dupa absolvirea, in 1922,  scolii primare din Vulcanesti si-a continuat studiile la Scoala Normala de baieti din Ismail (1923-1929). Scoala normala de baieti si cea de fete din Ismail aveau o perioada de studii de 6 ani si la absolvire elevii puteau profesa ca invatatori. In perioada cat a invatat la scoala normala de baieti director a fost profesorul Stefan(Stephan) Constantinov. Sotia directorului si fiul s-au refugiat dupa razboi in Bucuresti.Mihail,proaspat absolvent si tanar invatator al Scolii Normale de baieti din Ismail, a primit post de invatator in satul Largeanca judetul Ismail,satnoenii cunosc bine aceasta mica localitate pe malul estic al lacului Ialpug. Dupa un an de lucru(1930) in Largeanca, din 1930 pana in 1932 este chemat sa-si satisfaca serviciul militar in armata romana.In 1933 se intoarce la Vulcanesti si tot anul lucreaza ca invatator. De la 1 septembrie 1934 in baza deciziei Inspectoratului de invatamant Galati este numit invatator la scoala din Satu-Nou unde va lucra 10 ani cu mici intreruperi. Din 12 iulie 1935 a fost numit director al scolii din Satu-Nou in locul lui Sava Rascu si a ocupat acest post pana in iunie 1940. Aici, in Satu-Nou, in 1936 a cunoscut-o pe viitoarea sa sotie,invatatoarea Vasilica Anghel.In anul 1940 nori grei se asterneau peste toata Basarabia.Ocupatia sovietica din 28 iunie 1940 a mutilat multe vieti si destine in gulagurile sovietice. Alte mii de romani fugeau din calea Armatei Rosii si printre refugiati era si M.Gheorghiu cu familia.S-au refugiat, timp de un an, in Romania, in comuna Dedulesti de langa Ramnicu Sarat. In baza celebrului ordin “Romani treceti Prutul” dat de Ion Antonescu in 22 iunie 1941 Romania intra in razboi cu URSS. Cu mari jertfe omenesti Basarabia este eliberata de rusi si M.Gheorghiu se intoarce la scoala din Satu-Nou.Conform ordinului Inspectoratului Scolar Ismail din 8 decembrie 1941 ,dl Gheorghiu preia din nou postul de director de scoala de la satnoianul Voinov Andrei. Spre sfarsitul anului 1941 este mobilizat in armata romana pe frontul de est intr-un regiment de infanterie. Cariera sa de soldat a culminat in luna noembrie 1942 cu dramatica incercuire de la cotul Donului a armatei romane din care facea parte si Mihail. A trait in atmosfera aceastei incercuiri unde armata romana a pierdut peste 150 mii de soldati si ofiteri,morti si cazuti prizonieri. Istoria a consemnat faptul ca armata romana a suferit cea mai mare catastrofa militara din istoria sa. In aceste lupte ,Mihail a fost grav ranit in umarul stang dar a avut mare noroc si a ramas in viata. A ramas in viata pentru ca a facut parte din singurul regiment care a scapat din incercuirea armatei sovietice strecurandu-se prin bresa formata in linia frontului. Scapat din infern, regimentul a mers zi si noapte pana a ajuns in Romania,iar soldatul Gheorghiu a ajuns acasa la familia din Satu-Nou.Fiind ranit este posibil sa fi ajuns in sat cu ajutorul Crucii Rosii. Ca urmare a ranirii pe front, a fost lasat la vatra pe la sfarsitul anului 1942 iar in Satu-Nou a ramas pana in luna iulie 1944 momentul cand trupele sovietice intrau in Basarabia. Parasesc Satu-Nou si se refugiaza in Prahova timp de un an de zile intr-o localitate ( Fulga ) intre Ploiesti si Urziceni.Din 1945 pana in 1956 este directorul scolii generale  de 7 ani din Tg Bujor, judetul Galati. Intre 1951-1954 Mihail Gheorghiu studiaza la facultatea de matematica a Universitatii Alexandru Ioan Cuza din Iasi.In 1956 familia Gheorghiu se muta in orasul Galati. Lucreaza, ca profesor de matematica, mai intai in scoala  gimnaziala nr.6, iar mai tarziu la scoala nr.28. Din 1960-1961 a fost director adjunct in cadrul acestei scoli pana se pensioneaza in perioada 1970-1971.Imediat dupa razboi s-a instalat cortina de fier pe raul Prut.Multi ani la rand dupa razboi Mihail n-a stiut nimic despre mama si cei sapte frati si surori . Dupa 1955 afla ca,dintre cei sapte frati, doi au murit in cel de-al doile razboi mondial-unul pe frontul de vest iar altul pe cel de rasarit,doua surori au disparut in razboi asa ca i-au ramas mama ( tatal a murit in 1945), doi frati si o sora. Dupa 1960, Mihail a mers uneori in vizita la Vulcanesti unde erau mama, sora si fratele mezin care lucra inspector scolar la raion. Mergea , deasemeni, si la fratele de la Chisinau, cunoscutul scriitor Gheorghe Gheorghiu din Basarabia.Doamna Rodica spune ca odata cand a fost la Vulcanesti a fost si la Satu-Nou unde a intalnit multi oameni care l-au recunoscut. Mihail, legat profund si sentimental de Basarabia, niciodata n-a uitat de rudele,colegii de scoala si consatenii sai ramasi in ocupatie. Dupa 1960 cand a devenit posibila trecerea Prutului a organizat o serie de intalniri cu prietenii basarabeni: colegi de scoala,facultate si inclusiv cu cei din Satu-Nou.Au efectuat exursii prin tara.Acum stim ca pe timpul mandatului sau de director al scolii din Satu-Nou incepe constructia unei scoli impunatoare care dupa 1944 a fost finalizata de autoritatile sovietice. O poza a acestei scoli in constructie “la rosu” mi-a pus la dispozitie doamna profesor Rodica Gheorghiu(Segal). Multe generatii au invatat in aceasta scoala care spre sfarsitul secXX a fost demolata iar caramida romaneasca, de buna calitate, a fost  furata de sateni. Si acum,generatiile care au invatat in aceasta scoala mai traiesc un sentiment de nostalgie dupa aceasta scoala frumoasa si trainica.In arhiva fostului director mai sunt fotografii alaturi de copiii satului pe fundalul acestei scoli. Am aflat si inca un detaliu interesant din viata sociala a satului. In curtea scolii din Satu-Nou veneau carutile cu peste unde se faceau licitatii de peste care se pescuia din lacul Ialpug si ghiolurile din jurul satului. Este greu sa evaluez contributia domnului director la invatamantul din Satu-Nou,dar un lucru este stiut de toti: Satu-Nou a fost pentru multi ani de dupa razboi un centru de invatamant important. Ca dovada este faptul ca scoala-internat avea elevi din 6-7 sate romanesti din apropiere Alaturi de alti directori de scoala, personalitatea domnului profesor Mihail Gheorghiu va ramane in patrimonial cultural din Satu-Nou,va ramane peste ani in galeria celor mai buni directori de scoala.Din cei 65 ani de activitate pedagogica 10 ani i-a dedicat acestei localitati.M.Gheorghiu a fost un om activ si dinamic devotat lucrului bine facut; a fost un foarte bun organizator si gospodar.Spiritul care l-a ghidat in posturile de conducere ori activitatile didactice din cadrul scolilor din Satu-Nou si  Galati a fost un fel a lui de a fi,a fost un crez si s-a manifestat pe parcursul intregii vieti.Asa il caracterizeaza dna Rodica pe tatal sau iar noi satnoienii il vom pastra in memorie si vom transmite din generatie in generatie despre pasiunea directorului Gheorghiu pe taramul invatamantului.Multe date concrete si informatii se datoreaza doamnei profesor Rodica Gheorghiu care a avut amabilitatea sa mi le povesteasca