Valeriu M. Cojocaru(28.10.1957 - 12.01.2010)
Motto: Valoarea unui prieten nu o cunosti decat atunci cand il pierzi!!
In memoriam
Pe 12 ianuarie 2010 s-a stins din viata Valeriu Cojocaru, un amic, bun cunoscator al istoriei Dunarii de jos, un impatimit al arheologiei si etnografiei.Valeriu Cojocaru s-a nascut in Satu-Nou intr-o familie de tarani. A absolvit scoala generala din Satu-Nou dupa care a urmat faculatatea de limbi straine din Ismail si a debutat in activitatea pedagogica. Foarte curand dupa absolvirea facultatii, adevarata lui pasiune va deveni istoria si arheologia tinutului natal si in mod special a Dunarii de jos. Aceasta pasiune va deveni pentru el ca un drog pe care nu-l va mai putea abandona pana la moarte.
Nu este exlus ca aceasta dragoste fata de istorie si arheologie sa-i fi fost indusa de marele carturar si pedagog Ion I. Mihailescu din Satu-Nou, pe care Valeriu l-a elogiat de cate ori a avut ocazia in semn de mare pretuire si recunostinta. Pe Valeriu il cunosc din scoala si-l stiu ca fiind la fel de glumet si plin de viata ca si tatal sau Misenchi (Mihai). Tatal meu si Misenchi sau badea Misa, cum ii spuneam, au lucrat ani buni impreuna si au fost buni prieteni. Poate ca acest lucru ne-a apropiat si pe noi copiii unul de altul.Despre contemporanul si vechiul meu amic voi scrie si cu alte ocazii. Mai trebuie reflectat asupra vietii si activitatii de istoric si arheolog. Valeriu a fost un intelectual de factura sovietica pana in 1989, dupa care a luat pulsul corect al evenimentelor ce se petreceau in Basarabia si a pus umarul la procesul de organizare si mobilizare a societatilor social politice din sudul Basarabiei.Intre noi a fost o relatie frumoasa si dezinteresata. Interesul comun care ne unea era sa facem cat mai mult pentru refacerea constiintei nationale mutilate de regimul rusesc sovietic.Convingerile lui nationale erau greu de schimbat de catre serviciile secrete ucrainene si de catre putere. Presiunile puterii locale asupra lui l-au afectat, dar nu i-au schimbat viziunea asupra Basarabiei romanesti. Ce scria cu cativa ani in urma Valeriu despre sine pe site-ul http://my.mail.ru/mail/kojok este laconic si foarte elocvent.
Scurt despre mine.
M-am nascut pe malul Dunarii, de aceea fluviul este sfant pentru mine. M-am ocupat si ma ocup in continuare cu arheologia, numismatica, toponimica si istoria spatiului danubiano – nistrean. Cand am chef mai scriu scurte povestiri. Din copilarie, odata cu venirea primaverii, ma ocup de diverse vehicole (de la biciclete la automobile). Iubesc tot ce este legat de Univers, la fel si pe oamenii buni si de calitate. Urasc desertaciunea si mizeria puterii.
Dupa anul 1989 ne-a legat o prietenie bazata pe ideea nationala impartasita sincer si de Valeriu. Consider ca stare de spirit si viziunea lui asupra ideii nationale si a limbii romane le-am deslusit corect in gandirea lui Valeriu si asta a fost motivul care ne-a apropiat si mai mult. Intotdeauna viata lui dadea in clocot, si cu o energie inepuizabila reusea in activitatea sa sa faca cat mai multe, ridicand stacheta cat mai sus posibil, vrand sa-si traiasca viata la maximum. Era ghidat de deviza unui sportiv olimpic “Citius, Altius, Fortius” (Mai repede, mai sus, mai tare).Este greu sa scoti in evidenta ce-a iubit mai mult: viata, stiinta sau femeile. Lista s-ar putea sa fie mai lunga. Cred ca pe toate si cu aceeasi intensitate. Dar toate impreuna il tineau pe linia de plutire si-l manau inainte acolo unde numai el vedea si stia. Astazi noua ne lipseste mult, dar si multor oameni cu care a lucrat. Valoarea unui prieten nu o cunosti decat atunci cand il pierzi!!! Cu siguranta opera lui va dainui peste ani. In decursul vietii a reusit sa publice in jur de 38 de lucrari stiintifice, publicate in limba rusa si ucraineana. Sunt facute demersurile necesare pentru a traduce in limba romana toate aceste lucrari si scoaterea de sub tipar a unei carti in limbile romana si rusa. Daca ne va ajuta Dumnezeu, in 2012 vom organiza lansarea acestei carti la Satu-Nou. Intentionam sa deschidem o pagina in enciclopedia electronica Wikipedia despre viata si activitatea lui Valeriu Cojocaru. Cu alte detalii voi reveni la momentul potrivit. Scriu aceste randuri pe 11ianuarie 2012, inainte de a se implini doi ani de cand acesta ne lipseste. Avea inca multe lucruri de facut, dar sunt convins, ca el ne urmareste de sus din ceruri pe noi pamantenii si isi vede de imparatia sa. Cine va merge la cimitir – nu uitati sa varsati o lacrima de vin rosu – avea un cult fata de vinul bun.
Anatolii Cocos
11 ianuarie 2012
