Ilie Caraghiaur(1932-2012)
Pe badea Ilie Caraghiaur il stiu de mic copil pentru ca locuia la cativa pasi de casa noastra. Mai tarziu si-a construit casa la marginea satului in partea de nord-vest a localitatii. Din cand in cand se intorcea noaptea de la vreo petrecere si canta la baian pe la fereastra casei noastre cantecul preferat a tatei “Vecina draga vecina”. Tata nu putea sa nu-l invite in casa “la un pahar de vorba” chiar si la ore tarzii de noapte. Poate de la badea Ilie mi se trage dragostea de muzica.Am hotarat sa scriu cateva cuvinte despe el pentru ca Ilie Caraghiaur a dominat viata muzicala a satului vreo 15-20 de ani. Ajuns la Satu-Nou de la Bucuresti am hotarat sa-i fac o vizita. Era o zi frumoasa de septembrie cand l-am gasit acasa muncind prin curte. Casa se afla pe strada principala a satului, unde s-a mutat dupa ce sa recasatorit cu Pasa Andreev. Bucuros ca ne-am revazut, mi-a propus un paharel de vin, dar politicos l-am refuzat. Venisem cu masina si nu puteam sa beu. Discutiile s-au intins mai mult de doua ore pana am epuizat agenda de intrebari si raspunsuri.Ilie Caraghiaur s-a nascut la 20 iulie 1932 in ziua de Sf. Ilie. Urmeaza scoala romana din Satu-Nou intr-o perioada tulbure de razboi. I-a avut ca invatatori pe sotii Cojocaru pana in anul 1944, cand au navalit sovieticii si familia Cojocaru a fost obligata sa fuga din calea rusilor in Romania. Sotii Cojocaru locuiau la bunica lui Ilie Caraghiaur.Au emigrat in Romania, dar s-au intors in sat dupa mai multi ani. Fiindca vorbeam de scoala si-a amintit si de Sava Rascu care a predat in scoala, dar si de versurile pe care le-a recitat pe scena din scoala:” Pe bolsevici sa-i bagi in furci, iar pe cazaci sa-i dai la draci, alta sa nu le faci. Iar peste aliatii americani si englezi vor navali furiosii de nemti si japonezi”. Si-a amintit badea Ilie si de vremurile grele din copilarie cand, pe la 10 ani, purta pantaloni de-a lui tata scurtati cu foarfeca, erau niste dinii foarte grosi. In discutia purtata cu badea Ilie si-a amintit si de colegul de scoala Ioan Barba (Barbasov) din Ismail, nepotul lui Dimitrie Rascu si Andrei Caraghiaur. Crede ca nu a fost mai mult de un an-doi in scoala si a plecat. Gratie domnului Ioan Barba din Tulcea, anul acesta, am aflat mai multe din istoria satului. Mama lui, Nina Caraghiaur, era din Satu-Nou, iar copilul Ioan Barba mergea des la bunicul sau Andrei Caraghiaur.Ilie Caraghiaur a facut primele studii muzicale la Odesa, in cadrul scolii Kultprosvet, in anii1956-57. Din acest moment Ilie Caraghiaur intra in scena atat la figurat cat si propriu. Toata activitatea muzicala si concertistica din clubul vechi si de vara din Satu-Nou era sub bagheta maestrului. Clubul vechi se afla pe strada bisericii numai la vreo 300-400m de biserica si a functionat pana in 1970 cand a fost demolat. Din 1970 s-a dat in functiune Palatul de cultura din centrul satului, construit timp de 6-7ani. Pe locul unde s-a construit Palatul de Cultura erau casele familiei Rascu confiscate de noii stapani si transformate in internat pentru elevi.In perioada dintre 1960-1970 nu cunosc muzicieni mai importanti in Satu-Nou decat badea Ilie Caraghiaur si Ivan Nicolaevici Frumuzache. Aici nu ma refer la acei muzicanti fara studii muzicale care erau suficient de multi. In continuare trebuie sa va povestesc istoria aparitiei primului colectiv de fanfara din sat, pentru ca am fost direct implicat in acest proiect.Fanfara satului s-a nascut intre peretii vechii primarii a satului de pe strada bisericii, situata la 150 m de biserica, tot aici fiind si internatul de elevi al scolii, dar si biblioteca satului. O bucata de timp a fost in aceasta cladire si primaria satului.In anul 1966 s-a anuntat un concurs pentru ocuparea locurilor din fanfara. Vestea s-a raspandit cu repeziciune si in scurt timp era mare inghesuiala la instrumente, au venit cu mic si mare. Ulterior au ramas numai cei mici, adica numai elevii din scoala si un singur adult-badea Vasile Damashin la toba. Mai multi adulti si-au incercat norocul numai ca la cateva luni au abandonat instrumentele muzicale, s-au plictisit mai repede decat se asteptau singuri. Daca la inceput au venit toti doritorii, cu timpul s-au ales candidatii dupa aptitudini si au ramas numai acei care au avut talent si au depasit usor greutatile. Tentatia de-a veni in fanfara era si mai mare din momentul cand gospodaria agricola (kolhozul) a inceput sa ne remunereze lunar cu cateva ruble. Pentru noi, elevii scolii, acesti bani erau o mană cereasca. In sfarsit, dupa un an de pregatire in clasa de muzica, colectivul fanfarei si-a facut aparitia in public sub conducerea maestrului Ilie Caraghiaur. Multa rabdare a mai avut badea Ilie cu noi! Cel mai potrivit si mobilizator moment pentru noi, elevii de muzica, a fost dezvelirea monumentului lui Lenin. Pentru ziua de 7 noiembrie 1967 trebuia sa fim foarte bine pregatiti si munceam cu multa daruire si pasiune. Toata luna octombrie a fost "de foc" si ne intalneam zilnic la repetitie. Pentru dezvelirea monumentului trebuia sa stim bine ''Imnul URSS''. Stiam ca evenimentul va aduna multa lume din sat si se vor uita la noi ca la o vitrina. Ziua de 7 noiembrie a fost o zi zuperba cu mult soare si caldura. Bineinteles ca in ziua de 7 noembrie executia imnului URSS nu a fost un recital, dar in istoria satului nostru a fost consemnat ca un eveniment cultural deosebit. Cum a comentat acest eveniment badea Ilie."Presedintele kolhozului Grigorii Velciu, un moldovean din Reni, cu mult inainte de eveniment m-a intrebat daca reusesc sa pregatesc fanfara satului sa cante la inaugurarea monumentului. I-am raspuns ca da, reusesc. Daca nu reusesti, zice G.Velciu, aduc orchestra din Reni. Va rog sa nu aduceti orchestra, pentru ca daca nu reusesc, eu personal voi canta, a raspuns badea Ilie. Va promit. Un mic amanunt de la deschidere, subliniaza badea Ilie. A trebuit sa cantam imnul de doua ori deoarece se incurcasera sforile si nu cadea jos mantia de peste monumentul lui Lenin. In sfarsit sforile s-au taiat si mantia a fost pur si simplu smusa si rupta. Printre musafirii de la Reni era si primul secretar Iatentyuk, presedintele comitetului raional s.a.m.d"Foarte posibil ca acest eveniment sa fi fost primul pasul care a incurajat si anticipat deschiderea ulterioara a scolii de muzica. Toti membrii orchestrei aveau emotii in fata oamenilor adunati. Probabil avea emotii si badea Ilie, asa cum il numeam pe maestru. Printre protagonistii de atunci care au activat in fanfara satului se numarau urmatorii elevi: Stanciu Mihail, Caraghiaur Victor, Burugiu Mitica, Stamate Gicu, Misa Camburu, Nicolae Mitioglu, Fiodor Cocos (zis Frant), Sergiu Finiti si subsemnatul, Cocos Anatolii – majoritatea din aceeasi clasa, promotia 1961-1971. Sergiu Finiti a facut parte din promotia anului 1969. Badea Vasile Damaschin era tobosarul si Nicolai Dimitrievici-invatator la orele de munca erau singurii adulti dintre noi toti muzicantii. Mai tarziu s-a alaturat si Nicolae Dalî. Toti acestia au constituit nucleul de baza al fanfarei pana in anul 1971, an in care majoritatea am parasit colectivul de muzica. Dupa noi au venit altii care au sustinut viata fanfarei. A fost o experienta interesanta in viata mea, dar cred ca si a prietenilor mei.Meritul fanfarei trebuie atribuit maestrului Ilie Caraghiaur, omul care a promovat cultura muzicala in satul nostru mai mult de 20 ani. Ilie Caraghiaur este cea mai proeminenta figura in cultura muzicala a satului si lui i se datoreaza foarte multe evenimente din acest domeniu.Scoala de muzica s-a deschis in 1971, iar primul director al acestei scoli a devenit domnul Ion Frumuzachi. Ivan Nicolaevici (1932-1988), asa cum ne adresam lui in scoala din Satu-Nou, este o alta mare personalitate muzicala din sat despre care merita scrise multe pagini. Trebuie sa amintim si de domnul Dimitriu, care a facut furori in ansamblul "Noroc" de la Chisinau. Ilie Caraghiaur a lucrat la scoala de muzica si dupa pensie (1992) inca vreo 2-3ani. Printre elevii maestrului din scoala de muzică se numara si fratii Panaghia. Pe alt elev de-al meu, Nicolae Dalî,povesteste badea Ilie, l-am pregatit personal si a fost admis la scoala Kultprosvet de la Odesa. Marele regret este ca, cu 2-3 ani in urma a murit din cauza patimii pe care o avea pentru bautura. Astazi, la cei 79 de ani, badea Ilie arata inca bine si se ocupa de gospodarie singur de mai multi ani, dupa moartea sotiei Pasa Andreev. Se lauda ca mai repara butoaie si asta-i umple ziua si viata. Am simtit o nota de tristete cand vorbea de sotia lui Pasa Andreev care ii lipseste foarte mult, pentru ca nu mai este alaturi de el de 14 ani. Nici Victor Andreev, fratele Pasei, nu mai vine de la Chisinau fiind bolnav. Copiii lui badea Ilie – Petrica si Victor il viziteaza din cand in cand si mai discuta la telefon.La despartire i-am facut o fotografie si i-am urat multa sanatate.
Anatolii Cocos
4 septembrie 2011
Satu-Nou
