ISTORIA SCHITULUI TERAPONT SAU FERAPONT (SATU-NOU)
Biserici si manastiri in Basarabia Tarista (1812-1918). Fragment
“De la domnitorii Moldovei, Basarabia a moştenit nenumărate lăcasuri de cult pentru luminarea si alinarea credinciosilor de la orase si sate. O veritabila retea de manastiri ii impanzea teritoriul la inceputul secolului al XIX-lea, unele adaugandu-i-se ceva mai tarziu. Ca si în restul teritoriului romanesc, manastirile erau raspandite pe intreaga suprafaţa a provinciei. Din punct de vedere geografic, ele erau plasate aici in trei zone distincte: primul grup in zona din jurul Chisinaului, cuprinzand manastirile Varzaresti, Hancul, Suruceni, Capriana si Condrita; al doilea grup era in zona Orheiului si cuprindea urmatoarele lacasuri: Harjauca, Harbovat, Raciula, Frumoasa, Tiganesti, Tabara, Curchi cu schitul Pripiceni şi Hirova; in sfarsit, grupul de pe Nistru, aflat tot în preajma Orheiului: Coseleuca, Saharna cu schitul Tipova, Calaraseuca, Jabca si Dobrusa. Pe langa aceste 18 manastiri, se mai afla în judetul Ismail şi manastirea Cetatea, cu schiturile Terapont şi Borisovca.” Autor: Mircea Rusnac, Doctor in istorie.
Dictionar explicativ: schitul este o manastire mica sau asezare calugareasca situata intr-un loc retras. Nimic mai potrivit pentru schitul Sf. Mucenic Terapont ori cum apare in alte surse istorice Ferapont de langa Satu-Nou (Reni). Manastirea se afla la vreo 6 km distanta de Satu-Nou pe drumul ce duce spre Dunare, chiar acolo unde este şi aşezarea geto – daco – romană.
http://wikimapia.org/#lat=45.3304269&lon=28.5507202&z=12&l=29&m=b Schitul a fost ferit de ochii lumii si asezat pe un mal inalt, inconjurat din partea de sud-vest de apa canalulului Chiscovaia. In memoriile sale, Miheev A.K., un fost granicer din detasamentul de graniceri nr. 105-Reni (1944-1950), aminteste de schitul Terapont asezat pe malul raului Tabacella sau Chiscovaia.
http://pogranznak.ucoz.ru/forum/45-170-1. Tabacella uneste lacurile Cartal si Cuhurlui. Configuratia locului de asezare a manastirii aminteste mai degraba de o peninsula sau un promontoriu cu malurile inalte, pe alocuri abrupte din partea de sud-vest. Vara, pe timpul cald, se pot admira de la inaltime baltile din jurul manastirii, pline de stuf si de pasari salbatice. In lunile de vara era un adevarat pelerinaj al satnoenilor la manastire pe malul Chiscovaii. Intrarea in manastire se facea prin partea de nord. Diferenta mare dintre nivelul apei si suprafata de asezare a cladirilor construite dupa 1947 iti da posibilitatea sa admiri toata frumusetea naturii de la inaltime. Accesul la rau se facea prin partea de vest a manastirii, pe niste scari serpuitoare, iar langa apa era amenajata o plaja unde vara te puteai bronza pe nisipul fierbinte. De-a lungul cararii de pe malul Tabacellei, vara se putea culege zmeura. Prin 1960, ramasesera putine semne care mai puteau aminti de fosta manastire. Poate numai livada extraordinara care se mai pastrase, bucatile de caramida de pe jos ce aminteau de fosta biserica si capela, beciul din aceasta manastire care era functional si in lunile de vara pastra foarte bine ghiata folosita la pastrarea pestelui din gospodaria piscicola. In zilele de vara manastirea arata ca un colt de rai. Din pacate, cu trecerea timpului, lucrurile s-au schimbat. Drumul drept de la marginea satului si pana la Dunare, lung de vreo 6 km, lasa manastirea de partea dreapta cu un kilometru inainte de fluviu. Ultimul kilometru de drum, care incepe de la podul ce trece peste Chiscovaia, merge drept si neabatut spre Dunare. Aceasta portiune de drum de la Chiscovaia pana la Dunare a fost construita de soldatii rusi in perioada campaniei militare. La capatul drumului care da in Dunare, de partea dreapta, se vede monumentul ridicat in 1887 in cinstea armatelor ruse, iar peste Dunare este Isaccea cu vechea cetate Noviodunum de pe malul Dunarii.Sa dam timpul inapoi si sa ne amintim ca in primavara anului 1828 incepe un nou razboi ruso-turc. Campania de pregatire militara a armatei ruse a durat cateva luni. Pe 27 mai 1828 insusi tarul rus Nicolai I (1796-1855) supravegheaza trecerea armatelor ruse prin trecatoarea Oblucita, "gârla cazacului”, iar locul cartierului militar de unde supraveghea era chiar pe locul viitoarei manastiri Ferapont. Pe toata perioada fortarii Dunarii, armata rusa a fost supusa tirului de artilerie a lui Hassan Ali Pasa. Catre seara, in aceeasi zi, trecerea armatei ruse s-a incheiat cu succes si tarul Nikolai I, ca semn de recunostinta fata de armata, a semnat decretul de inaltare a schitului pe locul unde s-a aflat cortul imperial. Aceasta zi de 28 mai 1828 a coincis si cu ziua Sf. Mucenic Ferapont. Cucerind cetatea de la Isaccea, armata rusa si-a continuat drumul spre Balcani. Manastirea s-a construit timp de 9 ani din mijloacele banesti ale tarului si se intindea pe o suprafata de 5 ha. Altarul, icoanele si alte obiecte de cult au fost aduse din Sankt Petersburg. Sfintirea manastirii s-a oficiat in 1837. La inceput a fost o capela (paraclis) Sf. Mucenic Terapontie, iar mai tarziu, in 1909, cand staret al manastirii a devenit Teodosie Ursu, s-a construit si biserica Acoperamantul Maicii Domnului. In interiorul manastirii crestea o livada infloritoare plantata de calugari. In afara de aceste doua biserici construite mai erau doua cladiri: una cu un nivel si alta cu doua, chilii, o baie si doua beciuri impunatoare. Manastirea mai avea in proprietate 2ha de livada, un hectar de gradina si 40 hectare de pamant arabil in partea de nord-vest a satului. Pana in anul 1934 manastirea era locuita de calugari, iar din 1934-1947, de maici. Maica stareta a manastirii era Nina Bulgaru si avea douasprezece calugarite in subordine.La inceputul razboiului in 1941 manastirea a fost bombardata de artileria romana. Pe turla bisericii din manastire era un punct de observatie al Armatei Rosii.Unul din obuze a nimerit in turla, dar fara ca sa explodeze, si turla bisericii a fost partial afectata. Pana la sfarsitul razboiului biserica a ramas nereparata. Din 1944 revine ocupatia sovietica si se produce o schimbare dramatica in existenta manastirii, dar si a intregii Basarabii. In 1947 autoritatile comuniste au desfiintat manastirea, au demolat bisericile si din piatra de constructie au ridicat o ferma de animale in sat si pichetul nr. 5 de graniceri de pe teritoriul fostei manastiri. In acelasi an se infiinteaza gospodaria piscicola Shciors, iar pe teritoriul fostei manastiri s-a creat un punct de colectare a pestelui (cherhana) care era depozitat in renumitul beci al manastirii. Spre sfarsitul anilor ’50 se desfiinteaza cazarmele pichetului de graniceri si se transforma intr-o Casa de odihna. In 1960-1961 se schimba din nou destinatia, din casa de odihna raionala intr-o tabara de odihna pentru elevi din raionul Reni. Actualmente, in vechea manastire se afla intreprinderea silvicola a raionului Reni. În ultimii ani de viata Valeriu Cojocaru a încercat s-o reabiliteze, dorind să creeze aici un centru istorico-etnografic. Fara o sustinere materiala a fost imposibil de realizat acest proiect. Manastirea Terapont (Ferapont ) a functionat 110 ani, intre anii 1837-1947. Până azi, din complexul monastic de cândva, a supravieţuit doar clădirea în care se aflau chiliile.
Anatolii Cocos
a. 2011
