Propaganda ruseasca a avut in toate timpurile arme redutabile, folosindu-le de fiecare data fara ezitare. Una din aceste arme a fost sperietoarea cu "jandarmul roman", care a fost moneda forte a rusilor in Basarabia de dupa 1944. Acest cliseu propagandistic – “jandarmul roman” a prins de minune la romanii basarabeni. Are si o explicatie. Din 1944 pana in 1991 autoritatile sovietice au folosit acest cliseu ca o sperietoare pentru basarabeni, pentru a mai linisti de fiecare data spiritele unioniste din Basarabia. Aminteam in articolul despre invatatorul Constantin Florescu, venit din regat in Satu-Nou, ca statul roman dupa unirea Basarabiei cu Romania a facut tot posibilul ca intr-un timp cat mai scurt sa instaleze ordinea si disciplina. Pe langa profesori, invatatori, medici, oameni de cultura, au venit din Romania in Basarabia si reprezentanti ai administratiei locale. Ordinea publica in orase si sate era asigurata de jandarmerie, iar cadrele se recrutau din randul populatiei locale. S-au produs si anumite excese din partea jandarmilor, dar acest subiect a fost mereu exagerat de catre autoritatilor sovietice. Dar cum o vorba populara spune ca “bataia e rupta din rai”, corectia aplicata de jandarmi unor cetateni a fost binevenita pentru acei care nu-si vedeau de lucru sau se tineau de hotii. Mama imi povestea ca pe timpul administratiei romane erau batuti de jandarmi numai acei care se tineau de hotii, betii sau nu munceau. Mama nu putea sa ma minta.Poate s-au facut anumite excese de catre jandarmi, iar unele istorii au fost exagerate. Recunosc ca pana astazi inca n-am citit nimic despre asa numitul abuz din partea jandarmilor romani. Subiectul poate a fost ocolit cu atentie de istoricii romani, dar nefiind istoric ma voi rezuma la un caz auzit cu cativa ani in urma. Aceasta poveste am auzit-o de la un coleg, medic din Medias, acolo unde am lucrat vreo 7ani. Colegul, originar din Alba-Iulia, stiind ca eu sunt basarabean, mi-a povestit despre vecinul sau din Alba-Iulia, fost jandarm, care in perioada interbelica a fost mutat disciplinar in Basarabia. Dupa 1944 acest jandarm revine in Alba Iulia si multi ani la rand se va lauda la toata lumea cum ii batea el pe basarabeni. Colegul meu imi spunea ca era om mizerabil si se intreba de multe ori cum il mai tine pamantul de atata rautate. Cum i-a fost comportamentul si educatia din Romania, asa a fost si in Basarabia, rautatea din el a ramas si la batranete. Or fi fost si astfel de jandarmi trimisi in Basarabia, dar nu putem sa generalizam ca toti jandarmii au fost la fel ca acest mizerabil, mutat disciplinar in Basarabia, pentru un comportament nedemn. Cum a fost ca jandarm si ca om in Alba Iulia asa a fost si in Basarabia.Astfel de jandarmi au dat apa la moara propagandistilor sovietici dupa anul 1944. De cate ori se vorbea de Romania si Basarabia romaneasca, administratia sovietica ne aducea aminte de jandarmul roman care-l batea pe sarmanul taran din Basarabia. Daca pe timpul administratiei romane hotii, lenesii si betivii erau batuti de jandarmii romani, imediat dupa venirea rusilor, acesti hoti, betivi sau lenesi au devenit sefi prin sate sau orase. Pe cei harnici si instariti sau bine scoliti i-au trimis in Siberia. O fi batut pe cineva jandarmul roman si basarabeanul inca mai tine minte aceasta palma, dar din pacate miile de tarani si intelectuali basarabeni care au fost pusi la zid si impuscati de rusi, nu mai tin minte nimic. Este mai greu sa uiti o palma rusinoasa a jandarmului roman, decat sa tii minte glontul rusesc din frunte.Sa ne intrebe rusii cum calaii NKVD ne-au impuscat fara nicio vina parintii si bunicii. Sa le povestim cu cata "caldura parinteasca" au fost inconjurati basarabenii deportati in Siberia geroasa din gulagurile comuniste. Cine n-a supravetuit acolo n-are ce mai povesti nici despre jandarmul roman dar nici despre calau ce l-a impuscat. Rusii n-au niciun drept moral sa ne aminteasca de jandarmul roman. In propaganda sovietica, tema jandarmului roman a fost intotdeauna de mare importanta, a fost “calul de bataie” sau argumentul forte cu care i-a speriat pe taranii si intelectulii basarabeni rupti de realitatile romanesti. Concluzia magistrala la subiectul jandarmul roman versus glontul rusesc este una: Orice s-ar spune, jandarmul roman a fost incomparabil mai bland ca NKVD rusilor.La rand cu miile de invatatori ca si Constantin Florescu, oameni de cultura si stiinta trimisi in Basarabia, au fost si jandarmi de toata isprava care si-au facut cinstit datoria, au adus un real folos Basarabiei interbelice. Poporul a stiut sa aleaga graul de neghina si aici ma refer si la jandarmul din Alba Iulia. Rusii au speculat si speculeaza in continuare foarte bine subiectul despre jandarmul roman, dar nu scot o vorba cand le amintim de basarabenii impuscati. Propaganda ucraineana de astazi nu se deosebeste cu nimic de cea ruseasca.Nu am nimic cu rusii si nici cu ucrainienii. Detest politica imperiala a rusilor si ucrainienilor fata de minoritatile nationale. Scriitorului rus Visarion Belinskii (1811-1848) ii apartine expresia ”Fiecare rus este purtatorul unei mentalitati imperiale”. N-a gresit cu nimic marele scriitor. De fiecare data cand Basarabia face un pas mai aproape de Romania, rusii ne flutura in fata sloganul "jandarmul roman". Ucraina trebuie sa dea dovada de mai mult respect pentru romanii din sudul Basarabiei si nordul Bucovinei, sa respecte drepturile minoritatilor la invatatura in limba materna.
Anatolii Cocos
2011 Satu-Nou – Sudul Basarabiei
