http://ro.wikipedia.org/wiki/Gubernia_Basarabia

Gubernia Basarabia

Basarabia a fost un oblast (1812–1871) iar mai târziu o gubernie (1871–1917) în cadrul Imperiului Rus. Teritoriul a fost răpit Moldovei prin Tratatul de la Bucureşti (1812), care a urmat războiului ruso-turc din anii 1806-1812. Gubernia a fost desfiinţată în octombrie 1 Anexare

În momentul în care Imperiul Rus a observat slăbirea Imperiului Otoman, a ocupat jumătatea de est a Moldovei, între Prut şi Nistru. Această acţiune a fost urmată de şase ani de război, care au fost încheiaţi prin Tratatul de la Bucureşti (1812), prin care Imperiul Otoman a recunoscut anexarea rusă a provinciei.

Oblastul şi Gubernia Basarabia

Basarabia a fost un oblast (1812–1871) iar mai târziu o gubernie (1871–1917) în cadrul Imperiului Rus. Teritoriul a fost răpit Moldovei prin Tratatul de la Bucureşti (1812), care a urmat războiului ruso-turc din anii 1806-1812. Gubernia a fost desfiinţată în octombrie 1917, o dată cu proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti.

Anexare

Oblastul şi Gubernia Basarabia

După anexare, boierii locali, conduşi de Gavriil Bănulescu-Bodoni, Mitropolit al Chişinăului şi Hotinului, au semnat o petiţie pentru auto-guvernare şi crearea unui guvern civil, bazat pe legile moldoveneşti tradiţionale. În 1818, o regiune autonomă specială a fost creată, care a avut atât româna cât şi rusa ca limbi folosite de administraţia locală. Bănulescu-Bodoni, de asemenea, a obţinut permisiunea pentru deschiderea unui seminar şi o tipografie, biserica din Basarabia fiind o eparhie a Bisericii Ortodoxe Ruse.

Sudul Basarabiei

România 1859-1878

Harta Romaniei cu cele 3judete sud basarabene:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Romania_1859-1878.png

Drept Cahul, Bolgrad şi Ismail este denumită fâşia de pământ din sud-vestul Basarabiei care în urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), a fost retrocedată Moldovei de către Rusia, aceasta pierzând astfel accesul la gurile Dunării. În urma unirii Moldovei cu Ţara Românească din 1859, acestea au intrat în componenţa noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei şi Moldovei"). În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei acest teritoriu.

Trasarea frontierei nordice din sudul Basarabiei:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Cahul_Ismail_si_Bolgrad.PNG

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/fb/Cahul_Ismail_si_Bolgrad.PNG

Populaţia

Populaţia acestui teritoriu era de 127.330 persoane. La vest de lacul Cahul populaţia era majoritar românească. La răsărit de acesta populaţia era mixtă, aici locuind pe lângă români şi o importantă populaţie bulgărească, găgăuză şi lipoveană. În Caracurt trăiau albanezi.

Istoric

Înfrîntă în Crimeea, de către Marile Puteri aliate Turciei, Rusia este nevoită, în 1856, să întoarcă Principatului Moldovei o bună parte din Bugeac: vestul şi toată linia Dunării, inclusiv o îngustă ieşire la mare în dreptul satului Jibrieni, cu o suprafaţă totală de 10.977 km². Restituirea acestor teritorii s-a făcut în urma unor complicate negocieri între Franţa, Austria, Anglia şi Rusia (Imperiul Otoman, şi cu atît mai mult Principatele române, erau spectatori).

Deşi cunoştea prea bine, fie şi numai din rapoartele consulului de la Iaşi, Victor Place, românitatea întregii Basarabii, Napoleon al III-lea al Franţei a dorit să menajeze Rusia, un posibil viitor aliat, şi nu a impus, ca de altfel nici Austria, părăsirea întregii Basarabii, teritoriu ocupat cu puţine decenii înainte, ci doar a malurilor Dunării. De altfel, Tratatul de pace de la Paris, din 30 martie 1856, a fost modificat printr-un protocol, care înapoia direct Turciei Delta şi Insula Şerpilor, atribuite iniţial Moldovei; memorandumul Adunării ad-hoc de la Iaşi, prin care se argumenta românitatea Deltei şi se cerea restituirea sa, a fost ignorat. Totodată, Rusia reuşea să recâştige, în schimbul oraşului Bolgrad, din care făcuse o chestiune de amploare europeană, 329 de verste pătrate (cca. 350 km2) din pământul basarabean retrocedat, iniţial, Principatului Moldovei.

În teritoriile revenite la Moldova s-au păstrat toate drepturile coloniştilor bulgari şi găgăuzi aşezaţi după 1812 de administraţia rusă, precum şi posesiunile lor. Divanul a aprobat, prin lege, funcţionarea şcolilor primare de limbă bulgară, avînd ca obiect de studiu şi limba română. A fost sprijinită înfiinţarea unei biblioteci şi a unei tipografii la Bolgrad (1860). De asemenea, încă din 1858 s-a deschis Liceul bulgar din Bolgrad, care a primit şi o bază economică, şi anume dreptul de exploatare a lacurilor dunărene. Acest liceu, deschis în Bugeac înaintea vreunei şcoli similare de limbă română, a avut rolul cel mai important în formarea generaţiei care a restabilit statalitatea Bulgariei.

O vreme, atitudinea coloniştilor bulgari faţă de administraţia românească a fost de respingere violentă; s-au revoltat în 1860, au cerut guvernare directă de la Istanbul, iar către cancelariile diplomatice au redactat proteste şi au publicat broşuri precum "Les atrocites du gouvernement moldave" (1861). Ele au fost primite cu răceală pentru că, aşa cum a recunoscut unul dintre autori, nu atât necazurile pricinuite de unii funcţionari, cât banii şi instigaţiile Imperiului Ţarist i-au îndemnat la agitaţii. În scurt timp, emiţându-se şi un decret ce întărea drepturile acestei minorităţi, tensiunea se risipeşte.

Bugeacul a făcut parte din statul român, constituit în acei ani, prin dubla alegere, la Iaşi şi Bucureşti, a domnului Alexandru Ioan Cuza (1859 - 1866). Reformele legendarului Cuza-Vodă şi ale primului său ministru, Mihail Kogălniceanu (ale cărui origini sunt într-adevăr legate de Kogîlnicul Bugeacului) au determinat stabilirea capitalei române la Bucureşti, organizarea armatei şi a jandarmeriei, a învăţămîntului primar gratuit şi obligatoriu, a primelor Universităţi (Iaşi şi Bucureşti); de asemenea, a fost secularizată averea mănăstirilor (care ocupau un sfert din pământuri şi erau controlate de clerul grec), s-a impus sistemul metric ("ocaua lui Cuza") şi, mai ales, s-a realizat actul de împroprietărire cu pământ a ţăranilor (1864). Doi ani mai târziu, primul domnitor al României a fost constrâns să abdice. Statul s-a menţinut sub forma unui principat, apoi (1881) a unui regat parlamentar, condus de Carol I de Hohenzollern (1866 - 1914).

Ţinutul basarabean redobândit în 1856 a fost împărţit în trei judeţe: Cahul, Bolgrad şi Ismail, cuprinzănd comune urbane şi comune rurale. În fiecare comună s-au înfiinţat şcoli primare de băieţi şi de fete, precum şi şcoli secundare la Ismail (Şcoala normală de învăţători rurali, Seminarul ortodox, liceul, din 1873), Cahul (şcoală de catiheţi); fiinţa, de asemenea, Liceul bulgar din Bolgrad. Cazinoul comercial din Ismail a întreţinut şi un gimnaziu de băieţi, cu profil economic.

Tot la Ismail s-a organizat şi Episcopia Dunării de Jos (1864), aici fiind intronizat eruditul ierarh Melchisedec Ştefănescu. Ea acoperea judeţele Ismail, Bolgrad, Covurlui şi Brăila, în timp ce judeţul Cahul depindea de episcopia de la Huşi. La început, situaţia bisericii din ţinut fusese mai mult decît precară: în 1857 consistoriul ecleziastic pentru Basarabia socotea nu mai mult de zece preoţi corespunzător pregătiţi. În acelaşi an s-a deschis la Ismail o şcoală primară şi seminarială, în limbile română şi rusă. Seminarul de pe lîngă Episcopia Dunării de Jos s-a deschis în 1864, formînd preoţi pentru judeţele mai sus amintite. Gavril Muzicescu, originar din Ismail, a funcţionat cîţiva ani (1866 - 1871) ca profesor de muzică la acest seminar.

Bugeacul a fost reocupat de către Imperiul Rus în 1878. Trupele sale sosiseră în ţară cu permisiunea, riguros condiţionată, a României (convorbirile de la Balta - Liman) şi trecuseră Dunărea, într-un nou război ruso-turc. După ce Carol I a proclamat Independenţa (10 mai 1877), armatele româneşti au fost solicitate, în urma înfrângerilor ruseşti, să treacă Dunărea la rândul lor şi să participe la lupte. Turcii au fost respinşi până aproape de Istanbul. Rusia şi-a însuşit o parte din teritoriul aliatei sale România, motivând că Basarabia este pentru sine o chestiune de onoare, că minoritatea bulgară de aici a fost prost tratată, că, în sfârşit, cedează României o parte din Imperiul Otoman - Dobrogea, până la linia Silistra - Mangalia (ulterior, oraşul Silistra nu a mai fost atribuit României, vezi Judeţul Silistra Nou).

În ziarul Timpul, urmărind pas cu pas această tâlhărie, Mihai Eminescu indică termenii reali ai problemei, scriind "Dacă Rusia voieşte într-adevăr să realizeze teoria graniţelor naturale, atuncea ar trebui să anexeze toată România, dacă cerinţa de graniţe naturale ar fi… un drept. Noi ştim că sub pretextul de-a avea graniţe naturale s-au putea cuceri universul întreg". În acelaşi timp, criticând teama şi slăbiciunile politicienilor români, el a stabilit poziţia de principiu faţă de insolenţa imperială: "Rusia voieşte să ia Basarabia cu orice preţ: noi nu primim nici un preţ."

În toamna anului 1878, în urma hotărârilor Tratatului de pace de la Berlin, la care România nu a putut lua parte decât printr-un protest al ministrului de externe, Mihail Kogălniceanu, colţul de sud-vest al Basarabiei este reîncorporat Rusiei. S-a suprimat legătura românilor cu ţara, s-a interzis alfabetul latin şi apelativul de român, Episcopia Dunării de Jos a fost retrasă la Galaţi, slujbele bisericeşti au fost admise doar în ruseşte, în învăţămînt au fost închise iarăşi toate şcolile româneşti, adică liceul clasic complet de la Bolgrad, o şcoală normală, un gimnaziu cu seminar, două gimnazii de fete, 7 şcoli primare urbane, 124 şcoli primare rurale. Până la prăbuşirea Imperiului ţarist, în 1917, nici o oră de curs nu s-a mai ţinut, de altfel ca în toată Basarabia, în limba română.

Un fapt puţin cunoscut este că sistemul instituţional românesc a persistat, într-o anumită măsură, şi după reanexarea din 1878. În Bugeacul fost românesc s-a păstrat ca diviziune administrativă judeţul (judeţele Cahul şi Ismail), cu consilii, în loc de "zemstve", comune, în loc de obştii şi "voloste". S-a păstrat şi codul civil al României, în vigoare la data anexării.

Diverse

În Moldova, vestea retrocedării către Moldova măcar a unei părţi din Basarabia a stârnit o mare bucurie. Vasile Alecsandri a scris atunci marşul "Drum bun", care a fost cântat de ostaşii români la trecere Prutului. Una din strofe era:

Hai cu Domnul Sfântul,

Haideţi peste Prut,

Să păzim pământul

Care l-am avut.

Locuitorii acestui ţinut au fost martori la unirea Moldovei cu Ţara Românească din 1859. În proclamaţia sa către locuitorii Basarabiei din 1859, Alexandru Ioan Cuza zicea: "Venim printre voi ca Domn şi ca Părinte ca să vă aducem bucurie şi vindecarea rănilor de care aţi pătimit până acuma: Noi dorim ca să primiţi sosirea noastră în mijlocul vostru ca un semn de pace şi de mângâiere." Locuitorii acestui ţinut s-au bucurat de împroprietărirea clăcaşilor, fiind izgoniţi călugării greci care-i exploatau. De asemenea, locuitorii acestei zone a Basarabiei au fost martori la instaurarea lui Carol I de Hohenzollern în fruntea României în 1866, precum şi la proclamarea independenţei în 1877.

Odată cu reinstaurarea administraţiei moldoveneşti a fost reintrodus sistemul legislativ moldovenesc. Acesta a fost păstrat de ruşi chiar şi după anexarea din 1878, făcând notă distinctă faţă de restul Basarabiei.

În 1864 a fost reînfiinţată vechea eparhie a Ismailului, aşezând în fruntea ei pe eruditul episcop Melhisedec Ştefănescu, care deschise pe lângă scaunul său episcopal şi un seminar duhovnicesc pentru deşteptarea şi luminarea eparhioţilor săi.

Sub administraţia românească a fost un gimnaziu în Ismail şi 125 de şcoli primare, aici fiind înscrişi 7.000 băieţi şi 944 de fete. Bulgarii şi găgăuzii, care populau o bună parte din regiune continuară să beneficieze de toate drepturile şi libertăţile lor naţionale, având ca centru oraşul Bolgrad. În 1858 a fost construit un liceu bulgăresc (Gimnaziul din Bolgrad), fiind de altfel primul liceu bulgăresc (în Bulgaria, aflată sub jugul otoman, înfiinţarea unei asemenea instituţii nu era posibilă).

Mareşalul şi omul politic Alexandru Averescu (1859 - 1938) provenea din această regiune. El s-a născut în satul Babele (azi Oziornoie) de pe malul lacului Ialpug, clasele primare urmîndu-le la Ismail.

Localitatea Alexandru Ioan Cuza din Republica Moldova (raionul Cahul) poartă denumirea domnitorului sub care s-a înfăptuit unirea principatelor române, a căror teritoriu cuprindea şi sudul Republicii Moldova de azi. Două emisiuni de mărci poştale moldoveneşti au fost dedicate lui Cuza: